Sfaturi





FoschiLaser Radiologie digitală

Erupţia dentara la caini si particularitati de crestere a dintilor 04.05.2015

Până în prezent s-au utilizat diverse metode pentru nomenclatura dentiţiei definitive şi deciduale la câine. Există o nomenclatură anatomică a dinţilor care foloseşte majuscule pentru dinţii definitivi, sau minuscule pentru cei deciduali sau de lapte şi precizarea stânga sau dreapta.


Este necesar să înţelegem corect termenii pentru identificarea dinţilor. Astfel, dentiţia se referă la dinţi permanenţi sau decidui (de lapte), arcada dentară poate fi maxilară sau mandibulară. Cadranul poate fi partea stângă sau dreapta a pacientului.


Erupţia dentară


Etapa de formare a rădăcinii cu următoarele faze:


Prima fază are loc pentru dinţii temporari, începutul mineralizării are loc pentru dinţii care erup primii: caninii şi incisivii centrali.


În a doua fază coroana este complet formată, de fapt coroana dinţilor deciduali este formată înainte de a 15-a zi de la naştere, iar cea a dinţilor permanenţi se formează între a 12-a săptămână şi a 3-a lună.


Faza a treia de formare a rădăcinii continuă timp de câteva luni după erupţie. Rădăcinile se vor edifica după erupţie într-un interval de la 6 luni la un an de la erupţie. Demarcaţia între mineralizarea intrauterină şi extrauterină poate fi observată la nivelul liniei neonatale, evidentă la dinţii temporari.


Erupţia dinţilor deciduali are loc între a 3-a şi a 6-a săptămână; dantura este în întregime deciduală până la 3.5 luni, când primii premolari şi incisivii centrali (cleştii) încep să apară. Până la căderea ultimilor dinţi deciduali, caninul superior şi carnasierul superior (până la 5,5 luni) dantura este mixtă.


Cleştii superiori nu erup decât spre a 9-a, a 10-a lună, dar se consideră că în a 6-a, 7-a lună toţi dinţii au atins mărimea lor definitivă, iar gura este completă.


Erupţia dinţilor deciduali sau de lapte


La naştere, dinţii temporari sau deciduali, numiţi impropriu “dinţi de lapte”, sunt prezenţi în alveole, dar perforarea mucoasei gingivale va avea loc doar la vârsta de 3 săptămâni.


Sunt posibile, dar rare situaţiile în care căţeii pot prezenta la naştere 2 sau chiar 4 canini erupţi, în acest caz vorbim de dinţi neonatali.


Premolarul 1 se găseşte în alveolă, dar nu erupe până la vârsta de 4 - 5 luni. Ceilalţi premolari erup între a 4-a şi a 6-a săptămână. Molarii nu sunt încă erupţi. La dinţii temporari suprafaţa ocluzală, respectiv marginea incizală (cu care taie hrana) se nivelează precoce, rădăcinile se resorb prin rizaliză iar resturile de coroană rămase sunt expulzate de dinţii permanenţi.


Rădăcina dispare complet, coroana menţinându-se în final doar prin fascicule ligamentare cu traiect de la colet spre ţesutul gingival, cât şi prin ţesutul de resorbţie care pătrunde în camera pulpară. Alteori resorbţia nu este uniformă şi se mai păstrează zone sau fragmente neresorbite.


Astfe, incisivii permanenţi au o poziţie intramaxilară mai oralizată faţă de cei temporari.


Erupţia lor are loc printr-o deplasare înainte şi în jos la maxilar şi înainte şi în sus la mandibulă, ceea ce face ca rădăcinile dinţilor temporari să fie resorbite dinspre oral spre vestibular. Dinţii permanenţi se vor situa astfel în afara celor temporari, lărgind astfel perimetrul arcadei. Alteori rizaliza (resorbtia dintilor temporari) nu se produce şi ei vor erupe oral faţă de dinţii temporari, apărând aşa numita ocluzie dublă sau dinti dublati.


Erupţia dinţilor permanenţi


Schimbarea dentiţiei deciduale cu cea definitivă are loc între luna a 4-a şi a 7-a. Incisivii se schimbă astfel: la 4 luni apar lăturaşii definitivi, la 4,5 luni se înlocuiesc mijlocaşii temporari cu cei definitivi, iar la 5 luni sunt înlocuiţi cleştii. Astfel erupţia incisivilor definitivi începe la 4 luni şi se termină la 5 luni. Caninii definitivi încep să se schimbe de la vârsta de 4,5 luni până la 7 luni.


Determinarea vârstei la câine


În perioada de la un an jumătate la şase ani jumătate, aprecierea vârstei câinelui se face pe baza tocirii incisivilor, respectiv pe baza nivelării “florii de crin”. După 6 ani jumătate aprecierea vârstei la câine se poate face doar aproximativ.


Particularităţi ale creşterii dentare


Orice manevră de extracţie a dinţilor de lapte poate produce lezarea permanentă, parţială sau totală a germenelui dintelui permanent aflat în creştere. Este de preferat retezarea coroanei dentare şi aplicarea unei „plombe speciale” sau a coafajului direct (pansament cu hidroxid de calciu) decât extracţia dintelui de lapte.


Dacă până la vârsta de 5,5 luni căţelul nu şi-a schimbat canini de lapte cu cei permanenţi sau sunt prezenţi dublaţi (şi cel de lapte şi cel permanent) pe arcada dentarp, atunci trebuie efectuat un control la veterinar şi eventual o extracţie a dinţilor de lapte.


Persistă o legendă în cadrul cercurilor de crescători de câini că o aşa zisă ”masare” a dinţilor aflaţi în creştere ajută la aducerea lor în poziţie normală (care are acelaţi rezultat final ca şi masarea unui picior de lemn). Pentru îndreptarea dinţilor la câine este nevoie de asistenţa specialistului ortodont veterinar nu cel uman (la ora actuală nu există în ţara nici unul), fiind o procedură stomatologică elaborată.


Igiena dentară este foarte importantă încă de la vârsta de 6 luni. Sunt 2 modalităţi de igienă orală 1) de casă, făcută de stăpân cu perie şi pastă specială pentru câini, cu degetar textil Micromed (impregnat cu ioni de argint), cu degetar de plastic etc. urmată de o recompensă ori un oral bar (bară de mestecat) fără narcoza sau sedare 2) Igiena profesională efectuată de specialist stomatolog veterinar sau veterinarul general exclusiv sub narcoza, preferabil inhalatorie) efectuată cu ajutorul detartrorului cu ultrasunete, completată de detartraj manual.


Teama stăpânilor este mai mult iluzorie nefondată ştiinţific şi mai ales din lipsă de cunoştiinţe de specialitate. Narcoza inhalatorie efectuată corespunzător cu toate că nu este lipsită total de riscuri este mult mai puţin nocivă decât efectul negativ al plăcii bacteriene şi a tartrului dentar care are ca efecte secundare înrăutăţirea parametrilor hepatici, renali, precum şi posibilitatea atacării valvulelor cardiace. În afară de aceste riscuri prin ne-efectuarea sau evitarea igienei profesionale dentare se produce foarte timpuriu o gingivită marginală şi mai apoi cu trecerea timpului apare boala parodontală care are ca consecinţă finală pierderea dinţilor.


Nu este cazul să menţionez rău famatul miros din gură sau "Foetor ex ore" sau halitoza datorită compuşilor de descompunere mai ales pe bază de sulf efectuată de bacteriile din componenţa plăcii bacteriene. Acest miros ar trebuie sa fie singur un stimulent pentru efectuarea igienei dentare.


 Sursa: Vet Magazin

« Înapoi la pagina de sfaturi