Sfaturi





FoschiLaser Radiologie digitală

Erupţia dentara la caini si particularitati de crestere a dintilor 05.05.2015

Până în prezent s-au utilizat diverse metode pentru nomenclatura dentiţiei definitive şi deciduale la câine. Există o nomenclatură anatomică a dinţilor care foloseşte majuscule pentru dinţii definitivi, sau minuscule pentru cei deciduali sau de lapte şi precizarea stânga sau dreapta.

Este necesar să înţelegem corect termenii pentru identificarea dinţilor. Astfel, dentiţia se referă la dinţi permanenţi sau decidui (de lapte), arcada dentară poate fi maxilară sau mandibulară. Cadranul poate fi partea stângă sau dreapta a pacientului.

Erupţia dentară

Etapa de formare a rădăcinii cu următoarele faze:

Prima fază are loc pentru dinţii temporari, începutul mineralizării are loc pentru dinţii care erup primii: caninii şi incisivii centrali.

În a doua fază coroana este complet formată, de fapt coroana dinţilor deciduali este formată înainte de a 15-a zi de la naştere, iar cea a dinţilor permanenţi se formează între a 12-a săptămână şi a 3-a lună.

Faza a treia de formare a rădăcinii continuă timp de câteva luni după erupţie. Rădăcinile se vor edifica după erupţie într-un interval de la 6 luni la un an de la erupţie. Demarcaţia între mineralizarea intrauterină şi extrauterină poate fi observată la nivelul liniei neonatale, evidentă la dinţii temporari.

Erupţia dinţilor deciduali are loc între a 3-a şi a 6-a săptămână; dantura este în întregime deciduală până la 3.5 luni, când primii premolari şi incisivii centrali (cleştii) încep să apară. Până la căderea ultimilor dinţi deciduali, caninul superior şi carnasierul superior (până la 5,5 luni) dantura este mixtă.

Cleştii superiori nu erup decât spre a 9-a, a 10-a lună, dar se consideră că în a 6-a, 7-a lună toţi dinţii au atins mărimea lor definitivă, iar gura este completă.

Erupţia dinţilor deciduali sau de lapte

La naştere, dinţii temporari sau deciduali, numiţi impropriu “dinţi de lapte”, sunt prezenţi în alveole, dar perforarea mucoasei gingivale va avea loc doar la vârsta de 3 săptămâni.

Sunt posibile, dar rare situaţiile în care căţeii pot prezenta la naştere 2 sau chiar 4 canini erupţi, în acest caz vorbim de dinţi neonatali.

Premolarul 1 se găseşte în alveolă, dar nu erupe până la vârsta de 4 - 5 luni. Ceilalţi premolari erup între a 4-a şi a 6-a săptămână. Molarii nu sunt încă erupţi. La dinţii temporari suprafaţa ocluzală, respectiv marginea incizală (cu care taie hrana) se nivelează precoce, rădăcinile se resorb prin rizaliză iar resturile de coroană rămase sunt expulzate de dinţii permanenţi.

Rădăcina dispare complet, coroana menţinându-se în final doar prin fascicule ligamentare cu traiect de la colet spre ţesutul gingival, cât şi prin ţesutul de resorbţie care pătrunde în camera pulpară. Alteori resorbţia nu este uniformă şi se mai păstrează zone sau fragmente neresorbite.

Astfe, incisivii permanenţi au o poziţie intramaxilară mai oralizată faţă de cei temporari.

Erupţia lor are loc printr-o deplasare înainte şi în jos la maxilar şi înainte şi în sus la mandibulă, ceea ce face ca rădăcinile dinţilor temporari să fie resorbite dinspre oral spre vestibular. Dinţii permanenţi se vor situa astfel în afara celor temporari, lărgind astfel perimetrul arcadei. Alteori rizaliza (resorbtia dintilor temporari) nu se produce şi ei vor erupe oral faţă de dinţii temporari, apărând aşa numita ocluzie dublă sau dinti dublati.

Erupţia dinţilor permanenţi

Schimbarea dentiţiei deciduale cu cea definitivă are loc între luna a 4-a şi a 7-a. Incisivii se schimbă astfel: la 4 luni apar lăturaşii definitivi, la 4,5 luni se înlocuiesc mijlocaşii temporari cu cei definitivi, iar la 5 luni sunt înlocuiţi cleştii. Astfel erupţia incisivilor definitivi începe la 4 luni şi se termină la 5 luni. Caninii definitivi încep să se schimbe de la vârsta de 4,5 luni până la 7 luni.

Determinarea vârstei la câine

În perioada de la un an jumătate la şase ani jumătate, aprecierea vârstei câinelui se face pe baza tocirii incisivilor, respectiv pe baza nivelării “florii de crin”. După 6 ani jumătate aprecierea vârstei la câine se poate face doar aproximativ.

Particularităţi ale creşterii dentare

Orice manevră de extracţie a dinţilor de lapte poate produce lezarea permanentă, parţială sau totală a germenelui dintelui permanent aflat în creştere. Este de preferat retezarea coroanei dentare şi aplicarea unei „plombe speciale” sau a coafajului direct (pansament cu hidroxid de calciu) decât extracţia dintelui de lapte.

Dacă până la vârsta de 5,5 luni căţelul nu şi-a schimbat canini de lapte cu cei permanenţi sau sunt prezenţi dublaţi (şi cel de lapte şi cel permanent) pe arcada dentarp, atunci trebuie efectuat un control la veterinar şi eventual o extracţie a dinţilor de lapte.

Persistă o legendă în cadrul cercurilor de crescători de câini că o aşa zisă ”masare” a dinţilor aflaţi în creştere ajută la aducerea lor în poziţie normală (care are acelaţi rezultat final ca şi masarea unui picior de lemn). Pentru îndreptarea dinţilor la câine este nevoie de asistenţa specialistului ortodont veterinar nu cel uman (la ora actuală nu există în ţara nici unul), fiind o procedură stomatologică elaborată.

Igiena dentară este foarte importantă încă de la vârsta de 6 luni. Sunt 2 modalităţi de igienă orală 1) de casă, făcută de stăpân cu perie şi pastă specială pentru câini, cu degetar textil Micromed (impregnat cu ioni de argint), cu degetar de plastic etc. urmată de o recompensă ori un oral bar (bară de mestecat) fără narcoza sau sedare 2) Igiena profesională efectuată de specialist stomatolog veterinar sau veterinarul general exclusiv sub narcoza, preferabil inhalatorie) efectuată cu ajutorul detartrorului cu ultrasunete, completată de detartraj manual.

Teama stăpânilor este mai mult iluzorie nefondată ştiinţific şi mai ales din lipsă de cunoştiinţe de specialitate. Narcoza inhalatorie efectuată corespunzător cu toate că nu este lipsită total de riscuri este mult mai puţin nocivă decât efectul negativ al plăcii bacteriene şi a tartrului dentar care are ca efecte secundare înrăutăţirea parametrilor hepatici, renali, precum şi posibilitatea atacării valvulelor cardiace. În afară de aceste riscuri prin ne-efectuarea sau evitarea igienei profesionale dentare se produce foarte timpuriu o gingivită marginală şi mai apoi cu trecerea timpului apare boala parodontală care are ca consecinţă finală pierderea dinţilor.

Nu este cazul să menţionez rău famatul miros din gură sau "Foetor ex ore" sau halitoza datorită compuşilor de descompunere mai ales pe bază de sulf efectuată de bacteriile din componenţa plăcii bacteriene. Acest miros ar trebuie sa fie singur un stimulent pentru efectuarea igienei dentare.

 Sursa: Vet Magazin

Citeşte mai departe

Obezitatea la animalele de companie 29.10.2014

Obezitatea animalelor de companie este cea mai periculoasa amenintare la sanatatea acestora. Acum, cainii si pisicile traiesc mult mai mult decat au trait vreodata. Din pacate, este de asemenea mult mai greu decat inainte si saracutele animale sufera de boli cronice, mult mai costisitoare si mai chinuitoare.

O statistica a Asociatiei de Prevenire a Obezitatii la Animalele de Companie arata ca peste 55% din cainii din Statele Unite ale Americii sunt obezi. Pisicile grasune cu burtile pline par sa fie o noua moda. Animalele de companie obeze sunt destinate sa aiba de-a face cu o gama larga de probleme asociate greutatii peste limita normala. Daca animalele tale de companie trebuie sa scape de cateva kilograme, ia in considerare aceste consecinte serioase ale obezitatii, ca o extra motivatie.

Scade speranta de viata

Mai putin este mai bine, cand vine vorba de hranirea animalelor de companie si de o viata mai lunga. Mancatul mai putin a fost demonstrat ca fiind cauza de crestere a sperantei de viata si de reducere a suferintelor speciilor celor mai diverse: de la viermi, paianjeni, pesti, hamsteri, soareci pana la caini si la maimute. In 1999, un studiu privind longevitatea la caini a aratat ca acei caini hraniti cu 25% mai putine calorii au trait, in medie, cu doi ani mai mult. Chiar mai entuziasmant decat atat a fost faptul ca acei caini, hraniti mai putin, au avut mai putine probleme de sanatate decat ceilalti. Cainii asupra carora s-a realizat acest studiu au avut nevoie de mai putine medicamente si au ramas mult mai activi la batranete. Daca sunteti in cautarea unei fantani a tineretii pentru animalele de companie, o veti gasi asadar in bolul cu mancare.

Artrita

Afectiunea medicala cea mai des intalnita in asociere cu obezitatea este osteoartrita. Atat rasele mari cat si cele mici de caini sunt afectate, pisicile dezvolta insa artrita cu o rata alarmanta. Un studiu efectuat in martie 2011 a aratat aratat ca majoritatea pisicilor (61% dintre acestea) aveau inceput de artrita, in urma examinarii radiografice. Interesant este faptul ca putini din proprietarii de animale au recunoscut semnele artritei, ceea ce i-a facut pe autorii studiului sa recomande cu tarie examinarea radiografica pentru pisicile mai in varsta, mai ales acelora care au probleme cu eliminarea sau provoaca ”accidente” in casa. Nu exista remediu pentru artrita, medicii veterinari pot doar sa reduca durerea.

Diabetul

Medicii veterinari pun din ce in ce mai multe diagnostice pisicilor obeze, de doua tipuri de diabet. La fel ca in cazul oamenilor, pisicile grasune sunt mai predispuse la o afectiune cunoscuta sub numele de rezistenta la insulina, o stare in care au cantitati periculoase de insulina si niveluri ridicate de zahar in sange. Atat diabetul cat si rezistenta la insulina s-au dovedit ca reduc speranta de viata a animalului de companie, pe langa faptul ca necesita medicatie permanenta si tratament. Diabetul de tip 2 poate fi prevenit la scara larga prin simpla hranire a animalului cu o cantitate de mancare care sa ii permita sa ajunga la o greutate normala. Ce ar putea fi mai usor decat atat?

Hiperstensiune

Hipertensiunea este una din cele mai trecute cu vederea probleme de sanatate la animalele de companie. Presiunea sangvina ridicata este un criminal tacut din cauza faptului ca nu iti poti da seama ca animalul tau de companie sufera de aceasta si nici nu poti vedea raul pe care il face, decat cand este prea tarziu. Daca pisica sau cainele tau a luat cateva kilograme in plus, mergi la medicul veterinar si verifica tensiunea acestuia Un simplu test poate preveni orbirea brusca, problemele cardiace si insuficienta renala. Tratamentul este extrem de simplu si include o dieta saraca in sodiu, slabitul, cresterea activitatii fizice si uneori, in cazurile grave, chiar o medicatie adecvata.

Cancerul

Grasimea in exces s-a dovedit a fi implicata in formarea multor forme de cancer la animale. Institutul National al Cancerului din SUA estimeaza faptul ca obezitatea si sedentarismul pot conta in proportie de 25 - 30% la mare parte din formele de cancer ce se dezvolta la om: cel de colon, cancerul mamar la femeile aflate in perioada postmenopauza, cancerul de rinichi si cancerul de esofag. Noile studii arata ca rezistenta la insulina, ca afectiune legata de obezitate, este o cauza probabila. Desi nu avem asa de multe studii pe animalele de companie la care sa ne putem referi sau pe care sa ne putem baza, exista o parere consensuala asupra faptului ca excesul de greutate creste riscul ca animalul tau de companie sa dezvolte o forma de cancer. Redu greutatea pentru a reduce riscul.

Sursa: www.veterinarul.ro

Citeşte mai departe